L-am citit pe Dale Carnegie cu mulți ani înainte să-l traduc

Când am început traducerea cărții „Cum să câștigi prietenie și influență” pentru Editura Booksprint, nu am pornit de la zero. Pe Dale Carnegie îl citisem cu mulți ani înainte, fără să mă gândesc vreodată că o să-i traduc cartea. Unele idei din ea le aplicasem atât de des încât uitasem de unde le am.

Ce mi-a rămas după prima lectură

Nu am rămas cu tehnicile, ci cu câteva idei simple, pe care la început le-am considerat aproape naive:

• oamenii ascultă mai atent când simt că îi interesezi cu adevărat;
• critica te pune pe tine în poziția de a avea dreptate, dar rareori schimbă ceva la celălalt;
• dacă vrei să convingi pe cineva, începi de la ce își dorește el, nu de la ce vrei tu;
• numele unui om contează pentru el mai mult decât ne imaginăm.

Pe hârtie par sfaturi de bun-simț. În practică, sunt greu de aplicat exact atunci când ai mai mare nevoie de ele: când ești obosit, sub presiune sau convins că ai dreptate.

Interpretul ca pod între oameni

Nouă ani am lucrat la sediul central al BCR, iar o mare parte din timp am făcut interpretariat în ședințele Directoratului, ale Consiliului de Supraveghere și ale Adunării Generale a Acționarilor. Am tradus și la interviurile BNR și ASF pentru funcțiile-cheie ale băncii.

Un interpret nu are voie să-și pună părerile în traducere. Dar, ca să traduci bine, trebuie să înțelegi ce vrea să spună omul care vorbește, nu doar cuvintele pe care le folosește. Aici m-a ajutat cel mai mult Carnegie: obiceiul de a mă pune în locul celui din fața mea. Un candidat emoționat la un interviu cu autoritatea de reglementare și un membru al board-ului care pune o întrebare incomodă au nevoie de același lucru de la interpret: să fie redați exact, cu tonul lor.

Din 2014 am fost unul dintre cei 45 de „BCR Architects”, colegi care făceau legătura dintre conducere și restul organizației, într-un program de schimbare a culturii interne. Acolo am înțeles pe deplin o idee din carte: nu poți obliga oamenii să se schimbe. Poți doar să le arăți de ce ar merita să vrea asta.

La catedră și în consiliere

Când predau engleză adulților, cel mai mare obstacol nu e gramatica, ci teama de a greși în fața altora. Am învățat să corectez fără să fac pe cineva să se simtă prost și să laud concret, nu din politețe. „Ai folosit corect condiționalul” ajută mai mult decât „foarte bine”.

În consilierea în carieră, cea mai mare parte a muncii mele este să ascult. Oamenii vin de obicei cu o întrebare („ce să fac mai departe?”) și, dacă îi asculți suficient de atent, răspunsul iese adesea din ce spun ei, nu din ce le spun eu.

Traducerea: cum sună azi un text scris acum 90 de ani

Cartea a apărut în 1936, iar exemplele lui Carnegie vin din America acelor ani: vânzători, industriași, politicieni ale căror nume astăzi nu mai spun mare lucru. Provocarea a fost să păstrez vocea autorului, directă și cu umor, fără ca textul să sune prăfuit pentru un cititor român de azi.

Am tradus cu gândul la cineva care deschide cartea pentru prima dată, așa cum am deschis-o eu cu ani în urmă, și care ar trebui să simtă că autorul i se adresează direct. De aceea titlul vorbește cu „tu”.

De ce contează încă

Nu cred că o carte îți schimbă viața peste noapte. Dar unele cărți îți dau câteva întrebări pe care ajungi să ți le pui zilnic: l-am ascultat cu adevărat pe omul ăsta? Îi vorbesc despre ce îl interesează pe el? Întrebările lui Carnegie m-au însoțit în ședințe, la cursuri și în discuțiile cu oamenii care își caută drumul. Faptul că am ajuns să-i traduc cartea mi se pare o încheiere firească.